joi, 27 decembrie 2012

cît ține un cozonac bine făcut

În cartea Sailing Alone Around the World (Joshua Slocum, Navigînd singur în jurul lumii, Editura Meridiane, București, 1983) scrie la un moment dat:

" La 20 aprilie, Spray   era din nou gata de ieșit la mare. Înainte de a mă urca la bord, am luat masa la castel, împreună cu guvernatorul și familia lui. Lady Sterndale trimisese de la Plantation House, încă de dimineață, devreme, un cozonac cu fructe, pentru călătorie. Era imens, mai ales foarte înalt, și am mîncat cu zgîrcenie din el, după credința mea, și totuși n-a ținut cît aș fi vrut. Ultima fărîmitură am savurat-o cu prima ceașcă de cafea la Antigua, Indiile de Vest, și, la urma urmei, era și acesta un record. Cozonacul pe care mi-l făcuse sora mea, pe mica insulă din golful Fundy, cu prilejul primei călătorii, ținuse cam tot atîta vreme, adică vreo patruzeci și doua de zile".

Trebuie să ținem seama că asta se întîmpla în largul mării, în 1898 (o mie opt sute nouăzeci și opt), iar cozonacurile acelea au trebuit să reziste atît fără frigider, fără conservanți în condițiile dificile ale mării (umezeală, aer sărat, etc).

P.S.: Le mulțumesc din suflet redactorilor de la Radio România Muzical și Radio România Cultural pentru muzica minunată ascultată cu prilejul Sărbătorilor de iarnă (și nu numai, aceste instituții fiind printre ultimele redute ce se opun muzicii comerciale și "heavy rotation"-ului și care au personal de valoare), muzică ce a însoțit excelenta carte a lui Joshua Slocum.

La Mulți Ani!