Un an și opt luni de când nu m-am uitat nici măcar un minut la televizor și n-am ascultat nici un post de radio românesc. Calitatea suburbană a emisiunilor din media românească nu merită atenția mea. De ce să câștige escrocii și curvele bani din reclame pe timpul meu?
Singurele canale de vizualizare media au fost: solarmovie pentru filme și seriale (game of thrones, etc), youtube pentru orice - de la filme până la documentare - și un post de radio din canada pentru muzică (soundstorm) și facebook pentru divertisment și publicarea anumitor fotografii. Și au mai fost și cărțile, bineînțeles, prieteni de nădejde! :)
Voi puteți să vă lăsați de televizor?
Friday, June 10, 2016
Sunday, October 11, 2015
Renunțare la taxa radio tv
Nu m-am uitat deloc la televizor de aproape un an. N-am la ce! Programele sunt execrabile, inclusiv cele de la așa zisele televiziuni de documentare. Găsesc tot ce mă interesează pe youtube sau în cărți. Radio? Ascult doar posturi de pe internet. În ceea ce privește aparatele tv și radio, le-am dat unei școli. Cablul tv l-am tăiat de mult și în casă mai intră doar cablul de internet.
Așa că ce rost mai are să platesc taxa radio tv? Doar ca să întrețin amantele celor din tvr sau radio?
Procedura de renunțare la taxa radio tv este următoarea: se merge cu buletinul și orice factură de energie electrică la un centru de relații cu clienții al societății de distribuție la care ești abonat. Se completează acolo un formular tip în care declari că nu ai televizor și radio. Semnezi si gata, ai scăpat! Simplu, nu? Poți renunța și tu la privitul televizorului, te asigur că vei fi mai relaxat!
Așa că ce rost mai are să platesc taxa radio tv? Doar ca să întrețin amantele celor din tvr sau radio?
Procedura de renunțare la taxa radio tv este următoarea: se merge cu buletinul și orice factură de energie electrică la un centru de relații cu clienții al societății de distribuție la care ești abonat. Se completează acolo un formular tip în care declari că nu ai televizor și radio. Semnezi si gata, ai scăpat! Simplu, nu? Poți renunța și tu la privitul televizorului, te asigur că vei fi mai relaxat!
Sunday, July 26, 2015
televizor
UPDATE 2022:
Sunt deja vreo 7 ani de cand nu am televizor, pur si simplu l-am aruncat la gunoi - la propriu. La fel si aparatul de radio. Nici ziarele nu le citesc, nu se merita, toti redactorii, pardon, asa zisii redactori, sunt niste grobieni inculti. Am ajuns la concluzia ca toti cei implicati in televiziune sunt niste tampiti iremediabili cu creierul ciuruit si valorand mai putin decat o furnica. Toate stirile importante le aflu de la vecini sau eventual de pe youtube.
(update: articolul acesta a fost scris demult, acum am aproape 2 ani fără televizor și chiar nu-i simt lipsa, ba chiar sunt foarte bucuros că am renunțat la porcăria numită televiziune: am eliberat atât de mult timp pentru a face altceva).
Nu m-am uitat la televizor de 6 luni și mi-am anulat abonamentul la cablu tv. Nu știu cum să fac să anulez și taxa de la TVR (post edita: am scris aici cum renunți la taxa radio-tv). Mă simt bine și ușurat de povara limbajului suburban, a reclamelor, a urii, a emisiunilor idioate cu oameni idioți, curve, politicieni, securiști. În schimb, m-am uitat foarte mult pe youtube la documentare și filme și am trecut pe abonament internet la rcs-rds de la akta deoarece rds are bandă mai largă (dublă) la aproape același preț.
Aproape că știu pe de rost toți dinozaurii descoperiți și toate cazurile de avioane prăbușite! :)
Apropo de internet, nu știu ce fel de oameni sunt la akta de m-au sunat de 2 ori după anularea abonamentului de către mine ca să-mi propună să fac altul! De parcă ar fi îmbunătățit ce ceva preturile sau banda de transfer! Ha. Înainte de anulare i-am sunat eu și le-am propus să plătesc același preț ca la rds dacă îmi măresc banda de transfer la valoarea celei de la rcs-rds. Au zis că au prețuri fixe și nu se poate, iar pentru a avea aceeași bandă ca la rcs trebuie plătit dublu. O firmă total inflexibilă, opacă la nevoile clienților.
Monday, April 27, 2015
Thursday, February 7, 2013
cheie wep
Cît durează să afli o cheie WEP pe 64 biți și fără nici un client conectat? Folosind Linux și un mini laptop IBM Lenovo x60s, la ultima încercare a durat 5 ore și au fost necesare 29000 IV-uri. Problema a fost rata mică de IV-uri capturate pe minut deși am folosit, în afară de pachete ARP simple, și pachete care, o dată injectate, returnau 2 pachete de la router (știind adresa IP a routerului).
Nu că ar merita să faci așa ceva, dar vărul meu din Spania mi-a cerut o soluție pentru a se conecta la rețelele wireless de acolo. Cum e șofer și nu stă mult timp într-un loc, nu-i folosește la nimic. În ceea ce privește a doua cerere a lui, ca treaba să se facă folosind Windows, nu se poate rezolva decît dacă ai noroc ca placa de rețea să poată fi folosită în modul monitorizare dintr-o mașină virtuală Linux. Eu am încercat să capturez pachete cu Microsoft NetMon, să le convertesc în formatul utilizat de aircrack și apoi să aflu cheia. Deși am avut 700000 IV-uri nu am reușit nimic cu versiunea windows a aircrack ( pe Linux mi-au trebuit doar 29000 IV-uri). Asta e, mai bine se duce la responsabilul de rețea și-l roagă frumos să-i dea parola.
Și mai e ceva: azi, aproape nimeni nu mai folosește standardul de criptare WEP. Iar WPA/WPA2 este imposibil de decriptat folosind mijloacele domestice obișnuite!
Nu că ar merita să faci așa ceva, dar vărul meu din Spania mi-a cerut o soluție pentru a se conecta la rețelele wireless de acolo. Cum e șofer și nu stă mult timp într-un loc, nu-i folosește la nimic. În ceea ce privește a doua cerere a lui, ca treaba să se facă folosind Windows, nu se poate rezolva decît dacă ai noroc ca placa de rețea să poată fi folosită în modul monitorizare dintr-o mașină virtuală Linux. Eu am încercat să capturez pachete cu Microsoft NetMon, să le convertesc în formatul utilizat de aircrack și apoi să aflu cheia. Deși am avut 700000 IV-uri nu am reușit nimic cu versiunea windows a aircrack ( pe Linux mi-au trebuit doar 29000 IV-uri). Asta e, mai bine se duce la responsabilul de rețea și-l roagă frumos să-i dea parola.
Și mai e ceva: azi, aproape nimeni nu mai folosește standardul de criptare WEP. Iar WPA/WPA2 este imposibil de decriptat folosind mijloacele domestice obișnuite!
Thursday, December 27, 2012
cît ține un cozonac bine făcut
În cartea Sailing Alone Around the World (Joshua Slocum, Navigînd singur în jurul lumii, Editura Meridiane, București, 1983) scrie la un moment dat:
" La 20 aprilie, Spray era din nou gata de ieșit la mare. Înainte de a mă urca la bord, am luat masa la castel, împreună cu guvernatorul și familia lui. Lady Sterndale trimisese de la Plantation House, încă de dimineață, devreme, un cozonac cu fructe, pentru călătorie. Era imens, mai ales foarte înalt, și am mîncat cu zgîrcenie din el, după credința mea, și totuși n-a ținut cît aș fi vrut. Ultima fărîmitură am savurat-o cu prima ceașcă de cafea la Antigua, Indiile de Vest, și, la urma urmei, era și acesta un record. Cozonacul pe care mi-l făcuse sora mea, pe mica insulă din golful Fundy, cu prilejul primei călătorii, ținuse cam tot atîta vreme, adică vreo patruzeci și doua de zile".
Trebuie să ținem seama că asta se întîmpla în largul mării, în 1898 (o mie opt sute nouăzeci și opt), iar cozonacurile acelea au trebuit să reziste atît fără frigider, fără conservanți în condițiile dificile ale mării (umezeală, aer sărat, etc).
P.S.: Le mulțumesc din suflet redactorilor de la Radio România Muzical și Radio România Cultural pentru muzica minunată ascultată cu prilejul Sărbătorilor de iarnă (și nu numai, aceste instituții fiind printre ultimele redute ce se opun muzicii comerciale și "heavy rotation"-ului și care au personal de valoare), muzică ce a însoțit excelenta carte a lui Joshua Slocum.
La Mulți Ani!
" La 20 aprilie, Spray era din nou gata de ieșit la mare. Înainte de a mă urca la bord, am luat masa la castel, împreună cu guvernatorul și familia lui. Lady Sterndale trimisese de la Plantation House, încă de dimineață, devreme, un cozonac cu fructe, pentru călătorie. Era imens, mai ales foarte înalt, și am mîncat cu zgîrcenie din el, după credința mea, și totuși n-a ținut cît aș fi vrut. Ultima fărîmitură am savurat-o cu prima ceașcă de cafea la Antigua, Indiile de Vest, și, la urma urmei, era și acesta un record. Cozonacul pe care mi-l făcuse sora mea, pe mica insulă din golful Fundy, cu prilejul primei călătorii, ținuse cam tot atîta vreme, adică vreo patruzeci și doua de zile".
Trebuie să ținem seama că asta se întîmpla în largul mării, în 1898 (o mie opt sute nouăzeci și opt), iar cozonacurile acelea au trebuit să reziste atît fără frigider, fără conservanți în condițiile dificile ale mării (umezeală, aer sărat, etc).
P.S.: Le mulțumesc din suflet redactorilor de la Radio România Muzical și Radio România Cultural pentru muzica minunată ascultată cu prilejul Sărbătorilor de iarnă (și nu numai, aceste instituții fiind printre ultimele redute ce se opun muzicii comerciale și "heavy rotation"-ului și care au personal de valoare), muzică ce a însoțit excelenta carte a lui Joshua Slocum.
La Mulți Ani!
Friday, June 29, 2012
ghid de redactare pentru lucrarile de diploma sau masterat
În ultimul timp s-a vorbit mult în presă despre lucrările de doctorat ale lui Victor Ponta, Ioan Mang și Corina Dumitrescu și despre regulile care trebuie respectate la întocmirea unei astfel de material în privința citării altor autori, despre plagiat, etc. Răsfoind pe internet am descoperit un valoros ghid de redactare a lucrărilor de diplomă și de masterat întocmit la UNIVERSITATEA ROMÂNĂ DE ŞTIINŢE ŞI ARTE „GHEORGHE CRISTEA” de către Prof. dr. THEODOR OLTEANU și Asist. CONSUELA ALBU. Nu știu dacă și o lucrare de doctorat trebuie să respecte 100% regulile din acest ghid, dar toate sînt de bun simț, valoroase și foarte utile (inclusiv regulile pentru citarea altor autori sau utilizarea ghilimelelor pentru citate, cele mai invocate de presă în ultimele zile), astfel că le public și aici. Sper ca autorii de mai sus să nu se supere pentru aceasta.
În legăturaă cu citatele din alți autori, acest ghid precizează: Dacă citatul nu depăşeşte 3-4 rânduri, poate fi inclus în corpul textului cu ghilimele. Dacă citatul este mai mare de 4 rânduri, el va constitui un text separat, cu spaţiul dintre rânduri micşorat, plasat mai în interiorul paginii faţă de restul textului şi eventual cu corp de literă (font) mai mic. În acest caz, nu se folosesc ghilimelele.
În legătură cu sursele lucrării, ghidul precizează: Autorul lucrării de licenţă sau de masterat este obligat să citeze toate sursele bibliografice pe care le-a folosit, altfel va fi învinuit de plagiat. Sursele bibliografice incluse în lucrare trebuie să se regăsească în lista finală. De asemenea, autorii incluşi pe lista bibliografică trebuie să fie citaţi în textul lucrării sau în notele de subsol. Lista trebuie să fie organizată în ordinea strict alfabetică a numelor autorilor. Dacă lucrarea citată are mai mulţi autori, vor fi citaţi toţi. În schimb, la notele de subsol, dacă numărul autorilor este mai mare de trei, după menţionarea primului autor, ceilalţi se vor insera sub eticheta et al. (et alii) sau ş.a. (şi alţii/şi altele). Bibliografia de la sfârşitul lucrării va fi prezentată în ordine alfabetică şi redactată astfel:
1.Autorul (Nume, prenume)
2.Titlul lucrării (boldat sau cu litere italice)
3.Editura
4.Locul apariţiei lucrării
5.Anul apariţiei lucrării
Între elementele unei referinţe bibliografice, atât din lista finală, cât şi din notele de subsol, se folosesc virgule.
Referitor la notele de subsol se precizează: În notele de subsol pot apărea precizări, comentarii (uneori polemice) şi cel mai frecvent surse bibliografice. Notele de subsol (footnotes) se realizează pe calculator prin succesiunea: Insert, Reference, Footnote, după ce s-a fixat cursorul în text în locul unde vreţi să apară nota de subsol. Din setarea calculatorului ele au font 10. În notele de subsol (atunci când se referă la o sursă bibliografică), în afara celor menţionate la bibliografie, se adaugă şi numărul paginii/paginilor, ca în exemplul:
Olteanu, Theodor, Istoria culturii europene, Editura ERA, Bucureşti, 2001, p. 275
Pentru simplificarea notelor de subsol, se folosesc, în practica redactării unei lucrări ştiinţifice, o serie de notări cu caracter internaţional, unele dintre ele abreviate (scrise cu caractere italice):
- Op.cit. (lat. opus citatum = opera citată) se foloseşte pentru a cita o singură lucrare a unui autor. Prima oară, trimiterea se face în întregime, iar a doua oară se foloseşte: Op.cit., [pagina/paginile];
- Idem (lat. acelaşi) se foloseşte în cazul în care autorul este acelaşi ca în nota precedentă, dar este citat cu altă lucrare. Idem substituie numele autorului: Idem, [numele lucrării], [pagina/paginile];
- Ibidem (lat. tot acolo, în acelaşi loc) apare atunci când există trimiteri succesive la acelaşi autor şi aceeaşi lucrare: Ibidem, [pagina/paginile]. Dacă între prima trimitere şi următoarea s-a intercalat o altă notă, menţiunea Ibidem nu mai este valabilă;
- Apud (lat. după, la) se întrebuinţează când se citează un autor citat de un altul (sursă de mâna a doua);
- Cf. (lat. confer = compară) se foloseşte pentru a indica o comparaţie între paragrafe diferite de izvoare, între puncte de vedere diferite sau asemănătoare.
Referitor la cuprinsul lucrării, ghidul precizează: Conţinutul este partea cea mai consistentă a corpului lucrării (circa 75-80%). Există mai multe tipuri de lucrări: lucrări de sinteză/de compilaţie (care trec în revistă rezultatele unei vaste cercetări ştiinţifice într-un anumit domeniu), lucrări aplicative (în care primează o aplicaţie practică) şi lucrări teoretice (în care primordială este o investigaţie de natură teoretică). Toate aceste tipuri presupun modalităţi diferite de abordare.
În funcţie de tipul de lucrare, ponderea secţiunilor poate fi diferită. Astfel, o lucrare aplicativă va insista mai mult asupra metodei decît asupra rezultatelor. Contează mai mult modul cum a fost concepută aplicaţia decît funcţionalitatea ei. Într-o lucrare de orientare teoretică, mai dezvoltată va trebui să fie secţiunea de rezultate, unde se scoate în evidenţă contribuţia originală a candidatului, decît secţiunea de metode, care poate fi o trecere în revistă a arsenalului teoretic ce constituie eşafodajul dezvoltării temei.
În partea teoretică a lucrării se vor prezenta principalele teorii privind cercetarea întreprinsă, precum şi contribuţia proprie a candidatului, care poate consta în noi interpretări, conexiuni sau – de ce nu? – în avansarea unei teorii originale. Această parte a tezei trebuie să demonstreze capacitatea candidatului de a selecta cele mai relevante surse bibliografice şi de a-şi formula propriul punct de vedere asupra subiectului studiat.
Dacă există o parte practică a lucrării, aceasta (inclusiv anexele) nu trebuie să depăşească 50% din numărul total al paginilor. Ea va fi o ilustrare a teoriei expuse anterior.
Este necesar ca lucrarea, în conţinutul ei, să aibă o organizare logică prin înlănţuirea capitolelor şi să demonstreze capacitatea absolventului de a aplica în mod creativ cunoştinţele teoretice dobândite, precum şi de a selecta sursele bibliografice relevante şi consacrate în domeniul cercetat. În niciun caz lucrarea nu va fi o înşiruire de citate din diverşi autori, oricât de valoroşi şi de relevaţi pentru tema propusă ar putea fi aceştia.
(În documentul pdf inclus mai jos pentru trecerea de la o pagină la alta utilizează rotița mouse-ului! Dacă scrisul apare prea mic accesează documentul în format pdf la adresa indicată la sfîrșitul acestui articol).
Legătura spre fișierul pdf complet este AICI(click)
În legăturaă cu citatele din alți autori, acest ghid precizează: Dacă citatul nu depăşeşte 3-4 rânduri, poate fi inclus în corpul textului cu ghilimele. Dacă citatul este mai mare de 4 rânduri, el va constitui un text separat, cu spaţiul dintre rânduri micşorat, plasat mai în interiorul paginii faţă de restul textului şi eventual cu corp de literă (font) mai mic. În acest caz, nu se folosesc ghilimelele.
În legătură cu sursele lucrării, ghidul precizează: Autorul lucrării de licenţă sau de masterat este obligat să citeze toate sursele bibliografice pe care le-a folosit, altfel va fi învinuit de plagiat. Sursele bibliografice incluse în lucrare trebuie să se regăsească în lista finală. De asemenea, autorii incluşi pe lista bibliografică trebuie să fie citaţi în textul lucrării sau în notele de subsol. Lista trebuie să fie organizată în ordinea strict alfabetică a numelor autorilor. Dacă lucrarea citată are mai mulţi autori, vor fi citaţi toţi. În schimb, la notele de subsol, dacă numărul autorilor este mai mare de trei, după menţionarea primului autor, ceilalţi se vor insera sub eticheta et al. (et alii) sau ş.a. (şi alţii/şi altele). Bibliografia de la sfârşitul lucrării va fi prezentată în ordine alfabetică şi redactată astfel:
1.Autorul (Nume, prenume)
2.Titlul lucrării (boldat sau cu litere italice)
3.Editura
4.Locul apariţiei lucrării
5.Anul apariţiei lucrării
Între elementele unei referinţe bibliografice, atât din lista finală, cât şi din notele de subsol, se folosesc virgule.
Referitor la notele de subsol se precizează: În notele de subsol pot apărea precizări, comentarii (uneori polemice) şi cel mai frecvent surse bibliografice. Notele de subsol (footnotes) se realizează pe calculator prin succesiunea: Insert, Reference, Footnote, după ce s-a fixat cursorul în text în locul unde vreţi să apară nota de subsol. Din setarea calculatorului ele au font 10. În notele de subsol (atunci când se referă la o sursă bibliografică), în afara celor menţionate la bibliografie, se adaugă şi numărul paginii/paginilor, ca în exemplul:
Olteanu, Theodor, Istoria culturii europene, Editura ERA, Bucureşti, 2001, p. 275
Pentru simplificarea notelor de subsol, se folosesc, în practica redactării unei lucrări ştiinţifice, o serie de notări cu caracter internaţional, unele dintre ele abreviate (scrise cu caractere italice):
- Op.cit. (lat. opus citatum = opera citată) se foloseşte pentru a cita o singură lucrare a unui autor. Prima oară, trimiterea se face în întregime, iar a doua oară se foloseşte: Op.cit., [pagina/paginile];
- Idem (lat. acelaşi) se foloseşte în cazul în care autorul este acelaşi ca în nota precedentă, dar este citat cu altă lucrare. Idem substituie numele autorului: Idem, [numele lucrării], [pagina/paginile];
- Ibidem (lat. tot acolo, în acelaşi loc) apare atunci când există trimiteri succesive la acelaşi autor şi aceeaşi lucrare: Ibidem, [pagina/paginile]. Dacă între prima trimitere şi următoarea s-a intercalat o altă notă, menţiunea Ibidem nu mai este valabilă;
- Apud (lat. după, la) se întrebuinţează când se citează un autor citat de un altul (sursă de mâna a doua);
- Cf. (lat. confer = compară) se foloseşte pentru a indica o comparaţie între paragrafe diferite de izvoare, între puncte de vedere diferite sau asemănătoare.
Referitor la cuprinsul lucrării, ghidul precizează: Conţinutul este partea cea mai consistentă a corpului lucrării (circa 75-80%). Există mai multe tipuri de lucrări: lucrări de sinteză/de compilaţie (care trec în revistă rezultatele unei vaste cercetări ştiinţifice într-un anumit domeniu), lucrări aplicative (în care primează o aplicaţie practică) şi lucrări teoretice (în care primordială este o investigaţie de natură teoretică). Toate aceste tipuri presupun modalităţi diferite de abordare.
În funcţie de tipul de lucrare, ponderea secţiunilor poate fi diferită. Astfel, o lucrare aplicativă va insista mai mult asupra metodei decît asupra rezultatelor. Contează mai mult modul cum a fost concepută aplicaţia decît funcţionalitatea ei. Într-o lucrare de orientare teoretică, mai dezvoltată va trebui să fie secţiunea de rezultate, unde se scoate în evidenţă contribuţia originală a candidatului, decît secţiunea de metode, care poate fi o trecere în revistă a arsenalului teoretic ce constituie eşafodajul dezvoltării temei.
În partea teoretică a lucrării se vor prezenta principalele teorii privind cercetarea întreprinsă, precum şi contribuţia proprie a candidatului, care poate consta în noi interpretări, conexiuni sau – de ce nu? – în avansarea unei teorii originale. Această parte a tezei trebuie să demonstreze capacitatea candidatului de a selecta cele mai relevante surse bibliografice şi de a-şi formula propriul punct de vedere asupra subiectului studiat.
Dacă există o parte practică a lucrării, aceasta (inclusiv anexele) nu trebuie să depăşească 50% din numărul total al paginilor. Ea va fi o ilustrare a teoriei expuse anterior.
Este necesar ca lucrarea, în conţinutul ei, să aibă o organizare logică prin înlănţuirea capitolelor şi să demonstreze capacitatea absolventului de a aplica în mod creativ cunoştinţele teoretice dobândite, precum şi de a selecta sursele bibliografice relevante şi consacrate în domeniul cercetat. În niciun caz lucrarea nu va fi o înşiruire de citate din diverşi autori, oricât de valoroşi şi de relevaţi pentru tema propusă ar putea fi aceştia.
(În documentul pdf inclus mai jos pentru trecerea de la o pagină la alta utilizează rotița mouse-ului! Dacă scrisul apare prea mic accesează documentul în format pdf la adresa indicată la sfîrșitul acestui articol).
Legătura spre fișierul pdf complet este AICI(click)
Subscribe to:
Posts (Atom)