multiculturalism

Să spun cîte ceva despre cum înțeleg maghiarii, cu adevărat, drepturile minorităților sau așa zisul multiculturalism - care, de fapt, s-a dovedit un eșec total în Europa și peste tot.

Povestea e următoarea: după ce Transilvania a fost cedată Ungariei în august 1940 ( Dictatul de la Viena ) toți învățătorii români au fost mătrășiți, iar unii chiar împușcați, iar în locul lor au venit unguri, indiferent de procentul populației românești. Nici satul mamei din Maramureș n-a făcut excepție. Din acel moment, nici un copil nu avea voie să folosească limba română la școală - fiind aspru pedepsit dacă era auzit de învățătorul ungur. Limba maghiară trebuia învățată cu forța, temele trebuiau făcute în maghiară iar elevii erau pedepsiți cu bătăi îngrozitoare dacă nu știau să recite perfect și pe de rost lecțiile maghiare. Mulți copii au fost nenorociți pe viață în urma acelor bătăi și au rămas infirmi, cu defecte fizice sau cu sechele psihice profunde și aici nu e nici o exagerare. De altfel, mama spune că era așa de terorizată că în trei ani n-a reușit să învețe niciodată cum trebuie ungurește și toate lecțiile le făcea ca un robot. De abia mult timp după aia, după ce i-a trecut teroarea inspirată de învățătoarea maghiară, a reușit să vorbească și să înțeleagă mai bine maghiara, dar niciodată n-a vorbit-o cu plăcere.
Peste ani și ani, cînd mergeam în vacanțe în Maramureș totul era fain pînă intrai într-un magazin în care vînzător era un cetățean sau o cetățeancă ungur ! Nici de-al naibii nu găseai ce trebuie în limba română, mai ales că era pe vremea crizelor de produse din timpul lui Ceaușescu. Așa că vrînd-nevrînd începea maică-mea să turuie pe ungurește și, ce să vezi, iată cum apăreau miraculos produsele de sub tejghea: unt, zahăr, toate bunătățile care se dădeau românilor pe cartele ! Și ce binevoitori erau vînzătorii cu noi - așa-zișii unguri! :)
 De altfel, în Satu-Mare - unde erau chiar și mai mulți unguri decît în Baie ( Baia Mare ) - chiar și cerșetorii de 7-8 ani ( da, erau din ăștia și pe vremea lui Ceaușescu ) cerșeau în maghiară și dacă le răspundeai în română se uitau cu scîrbă la tine. O dată i-am spus unuia că-i dau o hărtie de 5 lei dacă vorbește românește, dar parcă i-aș fi turnat dracului agiazmă pe creștet : a plecat boscorodind cu baszom.. și alte drăcovenii ungurești și uitîndu-se ca la niște rîioși de români ce eram!
  La fel și în armată, nici un ungur ( toți erau din Covasna sau Harghita ) nu vorbea românește de bună-voie și numai supuși unor amenințări mari scoteai de la ei ceva pe limba română - pe care  mulți o vorbeau ca la radio, foarte corect, dar numai cînd aveau ei chef sau interes ! Să vezi cu ce drag vorbeau o limbă română perfectă atunci cînd trebuiau să solicite o permisie și sergentul nu le-o acorda decît dacă vorbeau românește ! :) Trebuie să recunosc că mulți unguri, în special politicienii care trăiesc la București, vorbesc româna mai bine decît 99% dintre români - fapt esențial pentru ei , pentru a nu putea interpreta nimeni greșit sau după ureche spusele lor răspicate !