Prin 1944 mama avea vreo 7-8 ani. Casa unde locuia, fiind situata lîngă Someș și la capătul satului ( Bîrgău ) a fost folosită atît de germani cît și de ruși pentru încartiruirea soldaților sau a ofițerilor.
Și germanii și rușii s-au purtat foarte bine și corect, în special cu copiii. Le făcea plăcere să se joace cu ei și le făceau cadou diverse mărunțișuri aflate prin buzunarele lor. Și germanii și rușii le dădeau din rația lor copiilor care rîvneau la bunătăți.
Diferența principală a fost că de la germani mama a primit dulciuri căte nu mîncase ea în toată viața ei pînă atunci, iar de la ruși, care erau mai săraci, dar foarte darnici, a primit în special pîine bună și de mîncare.
După '89, am căutat destul de mult un pachet străin cu dulciuri Maoam originale, produse în Germania de aceeași firmă care livra în timpul războiului dulciuri pentru soldații germani. Oare cum or fi fost bomboanele alea fabricate în '44, fără E-uri, fără adaosuri artificiale, dacă gustul lor n-a fost uitat 45 de ani?
Dragut, dar nu prea inteleg semnificatia...
ReplyDeletecredeam ca diferenta dintre ei era mai mare, eu auzisem ca soldatii rusi violau mai multe romance decat cei germani, dar... fiecare cu bunicii sai, probabil se purtau toti bine cu copii gandindu-se ca puteau fi ai lor... de la atatea violuri :|
ReplyDelete